Recent Primăria Salonta a postat pe contul său de pe Facebook două fotografii cu rochii de seară și un îndemn ca oamenii să nu mai cumpere on-line ci să cumpere de la comercianții locali, din oraș, pentru a susține astfel afacerile din Salonta.

Comentariile la această postare, câteva zeci, reflectă foarte bine viața orașului. De altfel, unul dintre comentarii a inspirat și titlul acestui articol. O doamnă, Adela Bârlădeanu a lăsat un comentariu mai amplu și pertinent în care descrie situația în care sunt puse persoanele care aleg să investească într-o afacere în oraș. Printre foarte multe idei preconcepute și mentalități de tip clișeu se află una extrem de des întâlnită la români: „nu mă duc acolo, să-l îmbogățesc pe X”.

Din păcate aceasta, după ideea cu „să moară și capra vecinului” este o idee preconcepută extrem de întâlnită printre ai noștri. În general, comentariile la postarea Primăriei Salonta relevă o amplă frustrare și dezamăgire față de comercianții din oraș, ceea ce denotă o proastă comunicare, de ambele tabere.

„Ce sa alegi din magazinele locale marime mare nu au program de la 9 la 17” scrie o doamnă la care o alta îi răspunde: „corect nu mai avem toți 50 de kg”. Din păcate nu este un comentariu singular, ci sunt mai multe comentarii de acest fel în care cititorii subliniază că magazinele din Salonta nu sunt atente la nevoile cumpărătorilor.

Sanyi Ilyes scrie, (în maghiară, traducerea aparține Facebook): „Liderii orașului ar trebui să lucreze mai degrabă pentru a ușura stabilirea firmelor de creare de locuri de muncă în Szalonta, iar apoi, din lipsa muncitorilor, salariile ar crește, ceea ce ar asigura magazinele din Salonta cu mai multă putere clienților!!! Nu înțeleg cum un consilier nu se gândește la asta??? Oamenii cumpără totul online pentru că e mai ieftin și atâta timp cât veniturile sunt mici, toată lumea caută mai ieftin! Oare de ce firmele aleg Madarász, pentru că nimeni nu le vânează cu formulare de hârtie și promitea reduceri doar ca să ademenească firmele acolo?! De ce nu putem gândi așa??? Cred că toată lumea știe răspunsul!!!” și plasează cumva vina în ograda Primăriei Salonta, iar un alt cetățean îi răspunde aprobator, tot în maghiară.

Tot de primărie se ia și Levente Foldes (tot în maghiară) iar alte două comentarii îl aprobă: „E pe bune acum? Nu ar trebui să distribuim postări de interes public și relevante pentru locuitorii din Nagyszalonta? Cineva ar trebui să se gândească la persoana care editează pagina de Facebook a primarului s-ar putea să nu fie în stare de treabă”.

Un comentariu interesant este pus de Adela Bârlădeanu: „Ar fi atât de frumos să avem puțin spirit local, să fim uniți şi înțelegători, înainte de a împroşca cu venin în antreprenorul local şi cu critici răutăcioase către oricine încearcă să susțină o afacere. Dar, din proprie experiență…imposibil! Dacă ai norocul să te salute când intră în magazin şi să mai şi spună ce doreşte, îi arați frumos ce ai dar spune „ah..vreau negru, dar nu negru din-ăsta, vreau negru mai închis” (serios, asta s-a întâmplat). Dacă ții deschis până la 6, într-un an îți intră 2 persoane după ora 5, în rest aştepți doar răbdător să se facă ora 6. Dacă închizi la 5, e bai că nu eşti până la 6. Dacă vinzi haine/produse de marcă, nu e ok că sunt scumpe. Dacă sunt ieftine, nu e bine că nu-s de marcă. Dacă ai outlet, de ce nu ai mărimi. Dacă ai mărimi, nu e ok că au toți la fel. Dacă încerci să îndrumi clientul, se simte agasat. Dacă îl laşi în pace, nu l-ai băgat în seamă. Ai hainele aranjate frumos, pe mărimi, frunzăreşte 3 bucăți la S-uri şi exclamă nervoasă că aici sunt numai pentru slăbănoage. Îi spui unde sunt mai mari, alea nu-i plac, nu-s stilul ei. Vă zic eu, nu există magazinul care să mulțumească pe toată lumea. Dar nu ştiu cum pot fi unii atât de răutăcioşi să intre undeva doar să critice munca cuiva. Sunt care nici măcat o dată nu au intrat, dar ei ştiu că acolo e nu ştiu cum. Sau, preferata mea frază: „nu mă duc acolo, să-l îmbogățesc pe X”. Nu este om să deschidă o afacere, cât de mică, fără să simtă emoții, frică de eşec, riscul de a o da în bară. Şi vine altul să dea cu piciorul în tine, să se strâmbe la marfa expusă şi să te critice-n stânga şi-n dreapta…e crunt şi te trânteşte de pământ. Noroc că e un procent doar şi că mai sunt şi oameni care respectă munca altuia şi „amortizează veninul”. Uite-aşa, mergem înainte! #iubimsalonta”.

Departe de a fi justițiar, comentariul liniștește practic ambele tabere, expune și mentalități greșite ale cetățenilor dar lasă loc și pentru ce ar mai putea îmbunătății comercianții. Un lucru este foarte clar: se pare că la noi, la români, este grija aceasta: „nu îl îmbogățim noi pe X”!

Așadar, voi pe cine îmbogățiți, dragi cititori?